România are în această perioadă, prima sa expoziţie din istorie la Muzeul Luvru, cel mai mare din Franţa şi unul dintre cele mai vizitate muzee din lume.
La 226 de la înfiinţare, Muzeul din inima Parisului găzduieşte până la sfârşitul lunii iulie, expoziția „Broderii de tradiție bizantină din România. În jurul stindardului lui Ştefan cel Mare”.
Expoziţia este doar unul dintre evenimentele excepţionale organizate în aceste luni în cadrul sezonului cultural Franţa-România, România-Franţa.
Şi a presupus eforturi uriaşe din partea unor măicuţe de la câteva mănăstiri din Nordul Moldovei, proprietare ale unora dintre exponate, dar şi din partea muzeografilor Muzeului Național de Istorie a României.De aici a plecat steagul liturgic al lui Ştefan cel Mare, înapoiat României de Franţa, în 1917.
Banii pentru acest eveniment au venit târziu, unele exponate sunt extreme de fragile, nefiind restaurate, iar transportul de la Putna, Suceviţa şi  Bucureşti la Paris a fost chirurgie curată.


O parte dintre cei implicaţi au participat la deschiderea expoziţiei de la Luvru, la fel ca şi reporterul Europa FM, Anca Grădinaru.


EMBED CODE Copiază codul de mai jos pentru a adăuga acest clip audio pe site-ul tău.

„La 28 de ani pe care îi am, această expoziție înseamnă extrem de mult pentru cariera mea. Cel mai greu cred că a fost să îi convingem pe colegii din mănăstiri să aibă încredere în noi. Măicuțele au o grijă deosebită pentru aceste broderii, dar au înțeles că este o onoare să fim prezenți la Muzeul Luvru. La București, au existat probleme legate de bani, ambalarea a trebuit să o pregătim în ultimul moment și practic, într-o lună de zile am făcut ceea ce trebuia făcut într-un an și jumătate. Fiecare piesă este ambalată într-un fel de husă, husele sunt prinse într-un material neutru care le ține drepte și toate aceste materiale puse în straturi sunt ambalate în cutii mari de metal și lemn și predate piloților militari. Noi am stat tot timpul lângă piloți și am fost curierii care au însoțit pe tot parcursul drumului piesele”, a explicat la Paris,  Cristiana Tătaru.

 

Expoziția “Broderii de traditie bizantina din Romania. In jurul stindardului lui Stefan cel Mare” de la Muzeul Luvru poate fi admirată până în luna iulie, lună în are se va încheia și schimbul cultural între România și Franța.

A fost și este un prilej de întâlnire între nenumărați artiști români și francezi să expună, să joace și să cânte în zeci de localități din cele două țări, să ofere publicului frânturi din cele două culture și să elimine clișee.

Cât privește cele 27 de broderie românești  care acum sunt admirate de turiși din toată lumea la Luvru, ele pot fi văzute și acasă, oricând.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


Expoziția „Broderii de tradiție bizantină din România” la Muzeul Luvru din Paris

În perioada 17 aprilie – 29 iulie, Mănăstirea Putna participă la expoziția „Broderies de tradition byzantine en Roumanie. Autour de l’étendard d’Étienne le Grand” („Broderii de tradiție bizantină din România. În jurul stindardului lui Ștefan cel Mare”), organizată de Muzeul Luvru din Paris.

La expoziție mai participă: Muzeul Național de Istorie a României, Muzeul Național de Artă al României, Mănăstirea Sucevița, Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași, Ministerul Afacerilor Externe – Direcția Arhivelor Diplomatice.

Din tezaurul Mănăstirii Putna vor fi prezentate douăsprezece broderii medievale, lucrate cu fir de argint, argint aurit și mătase, majoritatea dăruite de Sfântul Ștefan cel Mare Mănăstirii Putna prin mâinile iscusite ale monahilor acestei ctitorii voievodale. Printre aceste broderii se află Acoperământul de mormânt al Mariei Asanina Paleologhina (Maria de Mangop), Dvera Înălțării Domnului și Epitaful dăruit de vistiernicul Gavriil Trotușan.

Evenimentul se desfășoară în cadrul Sezonului Cultural România–Franța. Printre broderiile de excepție prezente la expoziția de la Muzeul Luvru se află și binecunoscutul stindard al Sfântului Mare Mucenic Gheorghe dăruit de Sfântul Ștefan cel Mare Mănăstirii Zografu din Muntele Athos. Stindardul a fost recuperat de Statul francez în timpul Primului Război Mondial și predat Statului român în 1917. Toate aceste lucrări remarcabile ilustrează extraordinara dezvoltare a broderiei de tradiție bizantină în Țările Române, începând cu mijlocul sec. al XV-lea și până la mijlocul sec. al XVII-lea. Moștenite din Bizanț, ornamentele brodate ale „panopliei sacerdotale” ale episcopilor, preoților și diaconilor, și cele ale „panopliei liturgice” destinate celebrării cultului, sunt completate de un ansamblu unic în lume de acoperăminte de morminte voievodale, în care caracterul hieratic al imaginilor bizantine cedează curând locul tentației portretului.

În cadrul expoziției se va lansa și un catalog, care poate fi comandat de pe site-ul Muzeului Luvru.

Pe lângă catalogul dedicat expoziției de la Paris, broderiile din tezaurul Putnei se regăsesc și în albumul „Tezaurul Mănăstirii Putna. Broderii și țesături”, disponibil în limbile română și engleză.

Expoziția de la Muzeul Luvru poate fi vizitată în fiecare zi, între orele 9.00 – 18.00, exceptând marțea, iar miercurea și vinerea programul de vizitare se prelungește până la ora 21.45.

Pe un fond de atlaz roșu, sub o arcadă trilobată, sprijinită pe două fascicule de câte trei colonete, doamna Maria, cea de a doua soție a lui Ștefan cel Mare, fiica lui Ioan Olobei de Mangop și a Măriei Asan Paleolog, descendenți ai marilor împărați bizantini, își doarme somnul de veci. Mâinile îi sunt încrucișate pe piept, iar peste chipul ei oval, cu ochii închiși, cu sprâncenele arcuite și cu trăsăturile foarte fine, plutește o liniște adâncă, liniștea desăvârșită a morții. O coroană măreață, cu fleuroni înalți, bătută cu pietre scumpe, sugerate în brodaj de mătase roșie, verde și albastră, îi acoperă capul; din marginile ei se desprind câte patru șiruri de mărgele, flancându-i simetric obrajii. Cercei mari, cu pandantivi, asemănători acelora descoperiți în timpul săpăturilor arheologice de la Suceava, din anul 1955, îi împodobesc urechile; pe sub ei coboară deasupra gâtului o plasă fină de aur, înconjurând bărbia, ușor ascuțită. Tunica de brocart argintiu, cu reflexe albastre și aurii, este brodată în motive stilistice vegetale, reprezentând flori, frunze și fructe de rodii. Se încheie în față cu 14 nasturi și se termină la gât cu un guler înalt, ornat cu motive florale, cu sugestii de pietre scumpe și cu două mici medalioane în cuprinsul cărora se află câte o cruce încârligată. În jurul acestui guler, o capă de blană cade armonioasă pe umeri, încheindu-se cu doi nasturi în față, iar de sub ea, se evazează largă și fastuoasă, în jos, mantia de ceremonie, brodată cu aceleași motive în aceleași nuanțe cromatice ca și tunica, întreaga imagine se încadrează într-un chenar marginal dreptunghiular, de-a lungul căruia este brodată inscripția comemorativă, întreruptă la cele patru colțuri de medalioanele cu monograme și simboluri după cum urmează: în colțul stâng de sus și în cel drept de jos, figurează câte un vultur bicefal, reprezentând emblema imperială a Bizanțului; în colțul stâng de jos este brodată o monogramă semnificând primele trei litere din numele Paleolog, monogramă ce se repetă – în poziții diferite – și pe arcada treflată, în cele două medalioane de deasupra capitelurilor, în sfârșit, în colțul drept de sus, este brodată o altă monogramă, ceva mai complicată, în care savantul francez Gabriel Millet a descifrat numele Asanis sprijinindu-se pe inscripția unei icoane donată de Maria de Mangop Mănăstirii Grigoriu, de la Muntele Athos, în cuprinsul căreia se pot citi cuvintele: „Rugăciunea preaevlavioasei Doamne Maria Asanina Paleologhina, Doamna Moldovalahiei”. Așadar cele două monograme de pe splendida broderie putneană reprezintă numele de familie al Doamnei Maria de Mangop și dacă s-ar putea demonstra – cu argumente peremptorii – că acest celebru portret este într-adevăr un autoportret, presupunere care se face uneori, acestea ar reprezenta, implicit, și cea mai veche semnătură cunoscută la noi, pe o astfel de operă.

Inscripții: în chenarul marginal, de jur împrejur, inscripție comemorativă, în limba slavonă, brodată în fir de aur și argint aurit, pe un fond de mătase roșie: „Acesta este acoperământul mormântului roabei lui Dumnezeu, binecredincioasa și de Hristos iubitoarea doamnă a lui Io Ștefan voievod, domnul Țării Moldovei, Maria, care a trecut la veșnicul lăcaș în anul 6985 (= 1477), luna decembrie 19, în ceasul al cincilea din zi”.