Cu o durată de șase săptămâni, Postul Crăciunului începe joi, fiind rânduit de Biserică pentru a-i pregăti pe credincioși pentru marea sărbătoare a Nașterii lui Iisus Hristos.

Ca vechime, cele dintâi mențiuni despre acest post provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin și episcopul Leon cel Mare al Romei.

La început, creștinii nu posteau toți în același fel și același număr de zile. Unii posteau șapte zile, alții șase săptămâni. Sinodul local din Constantinopol din anul 1166 a uniformizat durata.

Prin lungimea și durata lui, acest post amintește de postul de 40 de zile al lui Moise de pe Muntele Sinai, când proorocul aștepta să primească cuvintele lui Dumnezeu scrise pe lespezile de piatră. Asemenea și creștinii, postind 40 de zile, își curăță sufletele și trupurile și se învrednicesc pentru a primi Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul cel Viu, nu scris cu litere, ci întrupat și născut din Sfânta Fecioară.

Ultima zi a Postului Nașterii Domnului (24 decembrie), numită Ajunul Crăciunului, este zi de post mai aspru decât celelalte zile: se ajunează până după-amiază, când se obișnuiește să se mănânce, în unele părți, grâu fiert amestecat cu fructe și miere, în amintirea postului lui Daniel și a celor trei tineri din Babilon. În alte zone, se ajunează în această zi până la răsăritul luceafărului de seară, care ne aduce aminte de steaua ce a vestit magilor Nașterea Domnului.

Alături de faptele bune, de rugăciune, de smerenie, postul este un mijloc pentru dobândirea virtuților, fiinddesăvârșit atunci când abținerea de la mâncărurile de dulce este unită cu efortul spre virtute și progres spiritual.