Mircea Eliade a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filosof și profesor român la Universitatea din Chicago, titular al catedrei de istorie a religiilor din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică variată.
Personalitatea genială ne-a mai surprins și cu gânduri inedite despre dragoste și pasiune care ne reamintesc despre frumusețea artei de a iubi!
Nu e nimic de făcut cu tinerii… Ca să mai găseşti dragoste, trebuie să iubeşti un bărbat de la patruzeci de ani în sus.
Viaţa e ca o femeie pe care o iubeşti şi care te înşală. Toată ura ce o îndrepţi împotriva ei, e în fond tot dragoste…
Libertatea absolută se câştigă prin dragoste. Căci doar dragostea îl eliberează pe om de natura sa, alungând fiara şi demonul.
Asta se întamplă întotdeauna: ţi se pare că iubita seamănă cu tot ceea ce ţi se povesteşte despre dragoste. Dar poate că de data aceasta seamănă într-adevăr.
În dragoste nicio certitudine nu e definitivă… Lucrul acela elementar – sentimentul că eşti iubit – trebuie necontenit verificat, căci o singură îndoială, o singură greşeală surpă totul în nebunie şi extaz.
În iubire ne deşteptăm totdeauna prea târziu.
Mai bine o dragoste pierdută, decât una neavută.
Te-am iubit aşa cum m-ai iubit şi tu, ca un nebun, ca un strigoi, fără să înţeleg ce fac, fără să înţeleg ce se întâmplă cu noi, de ce am fost ursiţi să ne iubim fără să ne iubim, de ce am fost ursiţi să ne căutăm fără să ne întâlnim…
Ai fost un prost. Nu trebuia s-o visezi, trebuia s-o iubeşti.
Ăsta mi se pare lucrul cel mai greu de învăţat în contemplarea iubitei: să ştii să-i priveşti ochii.
Dacă adevărul nu se află prin dragoste, oriunde s-ar afla el, nu mă interesează.
Nu pot cunoaşte adevărata dragoste, decât depăşind-o.
Când eşti bătrân, iubeşti mai mult şi suferi mai puţin. Advertisement
Dragostea, cât n-ar fi de mare, nu poate satisface niciodată.
Dac-ai şti cât am fugit de tine, până te-am întâlnit…
